Abordarea Regulamentului UE privind defrisarile si trasabilitatea produselor din sfera sa

Daca sunteti una dintre persoanele care au citit Regulamentul UE privind defrisarile (EUDR), s-ar putea sa nu va fi scapat din observatie faptul ca nicio cerinta nu impune in mod explicit si direct gestionarea lantului de aprovizionare sau a procedurilor de trasabilitate asupra operatorilor din UE si a comerciantilor care nu sunt intreprinderi mici si mijlocii.
 

Pentru a intelege mai bine impactul regulamentului din punct de vedere al trasabilitatii, este necesara luarea in vizor a unor informatii referitoare la cerintele enumerate in Articolul 9 din regulament: (1) tara de productie, (2) geolocatia tuturor parcelelor de teren unde au fost produse marfurie relevante si (3) data sau intervalul de timp al productiei¹. Companiile afectate de obligatiile due diligence impuse de regulament vor trebui sa colecteze aceste informatii pentru toate produsele incluse in regulament, pe care acestia le pun pe piata UE sau le exporta din aceasta². Aceasta sarcina nu trebuie luata in mod superficial, deoarece aceste trei elemente mentionate vor trebui incluse sistematic in declaratiile Due Diligence prezentate de organizatiile relevante, asa cum este evidentiat in Anexa 2 a regulamentului. 

Gestionarea si trasabilitatea lantului de aprovizionare

Ce inseamna aceasta in practica? Operatorii si comerciantii non-IMM³ ce pun produse relevante pe piata UE vor trebui sa aiba o privire de ansamblu completa asupra tuturor entitatilor si relatiilor comerciale din lanturile de aprovizionare, pana la producatorii de materii prime. Acest lucru este important pentru ca o organizatie sa poata colecta informatiile mentionate mai sus cu certitudine, in special geolocatia parcelei de teren. De asemenea, este esential sa se evalueze complexitatea lantului de aprovizionare, precum si riscul de amestec al produselor cu origini necunoscute⁴.

In cazul in care aceaste informatii nu sunt deja cunoscute de catre operator sau comerciant non-IMM, un prim pas este de a se angaja intr-un exercitiu amplu de conturare a lantului de aprovizionare⁵ pana la fermele sau padurile care produc materiile prime relevante.

Cateva provocari legate de cartarea lantului de aprovizionare sunt bine cunoscute si au fost deja intampinate de catre sectorul lemnului, care implementeaza cerintele Regulamentului UE privind exploatarea lemnului (EUTR) de peste un deceniu:

• Cu cat sunt mai lungi si mai complexe lanturile de aprovizionare, cu atat va fi mai dificila si mai solicitanta conturarea acestora.
• Cartarea lantului de aprovizionare este, in esenta, un exercitiu puternic de transparenta, ce necesita o implicare activa, comunicare si construirea unei increderi cu furnizorii directi si indirecti. Aceasta este necesara pentru a putea identifica corect legaturile comerciale pana la suprafata de productie a materiilor prime.
• Cartarea lantului de aprovizionare necesita un anumit nivel de actualizare si verificare, deoarece informatiile declarative obtinute de la furnizorii indirecti prin intermediul canalelor de comunicare indirecte prezinta riscul de a fi rapid invechite, incomplete si/sau incorecte. Abordarea acestor probleme se poate face prin: (1) verificarea legaturilor comerciale identificate prin comparatie cu dovezi documentate, precum facturi alese prin esantionare sau documente de transport la fiecare nod al lantului de aprovizionare, (2) identificarea proactiva a punctelor in lantul de aprovizionare predispuse la riscul de amestecare cu produse provenite din surse neidentificate, si (3) constientizarea furnizorilor cu privire la importanta notificarii oricarui furnizor nou care intra in lant.
• Unele instrumente digitale de cartare a lantului de aprovizionare sunt construite pe baza unui sistem de chestionare succesive trecute prin fiecare furnizor pentru a facilita colectarea de informatii de la diferite niveluri sau etape.

Managementul lantului de aprovizionare

Convingerea furnizorilor sa colecteze si sa ofere informatii referitoare la lantul de aprovizionare este intotdeauna o provocare. Organizarea si mentinerea acestor informatii este o alta sarcina dificila, deoarece implica adesea o cantitate foarte mare de date cu un nivel ridicat de complexitate. Pentru a gestiona corect aceste date este necesara dezvoltarea unor sisteme digitale specifice. Nu exista o solutie universala, deoarece operatorii cu produse relativ simple cu lanturi de aprovizionare mici si stabile ar putea sa se bazeze pe software-ul obisnuit de birou, pe care il au la dispozitie in mod normal si care este prezent pe majoritatea calculatoarelor. Totusi, pentru majoritatea lanturilor de aprovizionare, cantitatea de date ce trebuie gestionata poate foarte rapid sa depaseasca suita de software-uri utilizata in mod obisnuit.

Bazele de date reprezinta cel mai potrivit tip de software ce permite companiilor sa pastreze inregistrari extinse si sa creeze conexiuni intre diferite tipuri de informatii in moduri complexe. Cu alte cuvinte, sa poata inregistra date despre furnizor, materii prime, produse specifice, livrari, etc. Pe langa date, exista si o interfata cu utilizatorul sub forma de software sau platforma.

O intrebare esentiala in ceea ce priveste crearea sau actualizarea bazelor de date utilizate pentru a stoca informatii despre lantul de aprovizionare – in special in contextul conformitatii cu EUDR – consta in cum anume este informatia colectata si cine are acces la instrumentul digital:

• Instrumentele digitate pot avea, in primul rand, scopul de a stoca si organiza informatii despre originea produselor, colectate prin diferite platforme de comunicare, fara ca aceste date sa fie neaparat introduse automat in instrumentul digital. Accesul la instrument este, de obicei, restrictionat pentru organizatia care il utilizeaza, posibil extinzandu-se la furnizorii ei directi. Acest fel de trasabilitate este cunoscut ca urmarirea inversa a produselor, in care informatiile din lantul de aprovizionare sunt colectate de la produsele finale pana la sursa.
• De asemenea, instrumentele digitale pot fi construite cu ambitia de a fi utilizate, mai larg, in intregul lant de aprovizionare, astfel incat mai multe entitati din tot lantul vor putea inregistra si transmite informatii despre originea produselor. Aceasta metoda de trasabilitate este adesea cunoscuta ca urmarirea de la sursa a produselor. Aceasta poate fi realizata si printr-o combinatie de instrumente digitale care „comunica” intre ele prin intermediul interoperabilitatii.

Exista multe alte optiuni si elemente disponibile ce trebuie luate in considerare in procesul de alegere al unui instrument digital potrivit pentru trasabilitate, precum:

• Instrumentele pot fi create intern de catre organizatii sau pot fi dezvoltate de catre un furnizor extern de servicii IT care va construi fie un instrument complet presonalizat, fie va oferi o solutie gata-facuta;
• Software-urile sau platformele disponibile se pot concentra exclusiv pe caracteristicile cartarii lantului de aprovizionare sau pe cele ale trasabilitatii, ori pot include diverse functionalitati conexe, cum ar fi: furnizarea de evaluari de risk pentru produse; acces la evaluarile ESG⁶ ale furnizorilor; aspecte de gestionare a achizitiilor; servicii bancare sau de training pentru fermieri, etc.

Informatii despre geolocatie 

Odata ce lanturile de aprovizionare pentru produsele incluse in regulament sunt pe deplin cunoscute de catre operatori, trebuie acordata o atentie speciala cerintelor referitoare la geolocatia tuturor parcelelor de teren.

Articolul 2(27) al Regulamentului UE privind defrisarile defineste o parcela de teren ca „teren in cadrul unei proprietati unice, recunoscuta conform legii tarii de productie, care beneficiaza de conditii suficient de omogene pentru a permite evaluarea nivelului agregat de risc de defrisare si degradare a padurilor asociate cu marfurile relevante produse pe acel teren”⁷.

Articolul 2(28) defineste geolocatia ca „locul geografic al unei parcele de teren descris prin intermediul coordonatelor de latitudine si longitudine, corespunzatoare cel putin unui punct de latitudine si unui punct de longitudine, folosind cel putin sase cifre zecimale”.

Coordonatele de geolocatie sunt o combinatie de doua cifre, una reprezentand latitudinea si cealalta longitudinea. Intersectia celor doua corespunde unui punct de pe suprafata Pamantului. Obligatiile Regulamentului UE privind defrisarile in ceea ce priveste geolocatia parcelelor de teren vor fii realizate in diverse moduri:

• Pentru parcele de teren sub 4 hectare, dar si pentru fermele de bovine, o singura referinta GPS va fi suficient;
• Pentru parcele de teren mai mare de 4 hectare utilizate pentru productia a marfuri relevante, altele decat bovinele, poligoane cu suficiente puncte ce descriu perimetrul acelor parcele de teren vor fi necesare.

Acest tip de informatie trebuie colectata si inregistrata, daca nu este deja facuta disponibila. Chiar si in cazul in care baza de aprovizionare este foarte mare, cum ar fi in cazul culturilor detinute de catre mici fermieri, va fi necesar sa se traseze efectiv parcelele de teren. Acest pas se realizeaza prin deplasarea fizica pe teren cu un dispozitiv corespunzator (fie un GPS portabil, fie un smartphone). Exista si posibilitatea de a carta puncte sau poligoane direct de pe un computer prin fixarea unei proprietati sau marcarea granitelor pe o imagine satelitara.

Indiferent de solutiile alese, procesul de colectare a informatiilor referitoare la geolocatie prin intermediul cartarii fermelor si padurilor ce furnizeaza materii prime are implicatii importante in ceea ce priveste logistica si implicarea lantului de aprovizionare. Deoarece acesta va fi initiat mai degraba de o organizatie mai apropiata de pietele de consum, dar logistic orchestrat sau implementat de organizatii mai apropiate de producatori.
 

Pe langa logistica si costurile asociate cu acest proces de cartare, mai multe elemente trebuie luate in considerare pentru a gestiona corespunzator informatia referitoare la geolocatie:

• Referintele latitudinale si longitudinale pot fi inregistrate pe baza mai multor sisteme de referinta geografica globala (de exemplu, UTM, WGS, Lambert, etc.);
• Coordonatele pot fi salvate in diferite tipuri de fisier (csv files, shapefiles, KMML files GeoJSON files, etc.);
• Coordonatele pot fi gestionate si vizualizate in diferite software-uri sau platforme (Google Earth, ArcGIS, QGIS, etc.).

Mai mult, ca marfuri, materialele si produsele derivate din aceste marfuri sunt amestecate in lantul de aprovizionare, geolocatia va trebui sa fie agregata corespunzator in asa fel incat produsele puse pe piata UE sau exportate din aceasta sa poata fi corelate cu toate originile posibile ale materiei prime. Precizia in acest proces este de cea mai mare importanta. Intr-adevar, orice concluzie semnificativa ca produsul relevant nu cauzeaza defrisari dupa data limita – inclusiv acele produse tranzactionate in vrac sau compozite, - se bazeaza pe exacitatea si integritatea listei despre geolocatie. Dupa cum afirma si documentul FAQ al Comisiei UE⁸ „atunci cand o incarcatura de marfuri vrac care au fost amestecate are legaturi cu mai multe sute de parcele de teren, faptul ca doar una dintre acele parcele de teren a fost defrisata dupa 2020 ar putea face intreaga incarcatura sa nu fie conforma”. Mai departe, documentul specifica faptul ca un poligon trebuie sa corespunda cu o parcela de teren si nu poate corespunde (1) unei mari suprafete care cuprinde mai multe parcele de terren sau (2) unei zone care include ternuri in afara parcelelor in care se cultiva marfa⁹.

Pentru a putea obtine o identificare fiabila a parcelelor de teren unde marfurile incluse intr-un produs au fost crescute, este imperativ ca toate entitatile din lanturile de aprovizionare sa isi dezvolte abilitatile de gestionare a informatiilor referitoare la geolocatie si date, astfel incat agregarea diferitelor liste de puncte si poligoane la diferite etape ale lantului de aprovizionare sa fie facuta cu precizie. Este esential ca si instrumentele digitale utilizate pentru a colecta si transmite mai departe informatii despre originea produselor comercializate sa (1) includa elemente necesare gestionarii informatiilor despre geolocatie, (2) faciliteze sau automatizeze procesul de combinare a informatiilor despre geolocatie pentru a se potrivi cu activitatile de procesare, (3) faciliteze comunicarea catre urmatoarele entitati din lantul de aprovizionare¹⁰.

Data si intervalul de timp al productiei

Un alt element foarte important referitor la nivelul de trasabilitate impus de cerintele EUDR este necesitatea comunicarii datei si intervalului de timp al productiei. In functie de intervalul de timp maxim al productiei care va fi permis sa fie declarat, acest lucru poate avea implicatii profunde in ceea ce priveste sistemele digitale care trebuie implementate pentru a captura acesta informatie.

Spre deosebire de informatiile geografice, care sunt stabile si statice din punct de vedere al timpului (cu conditia ca lanturile de aprovizionare sunt stabile si sa existe un proces pentru identificarea noilor entitati care intra in ele), informatiile dependente pe timp privind productia materiei prime (de exemplu, recoltarea de lemn sau produse agricole si sacrificarea bovinelor) sunt susceptibile de a fi informatii dinamice, care se schimba odata cu incarcaturile succesive plasate pe piata UE sau exportate din ea.

In documentul cu intrebari frecvente (FAQ - Frequently Asked Quesions) publicat recent, Comisia UE pare sa adopte o interpretare stricta a acestei cerinte, deoarece face referire la data specifica a recoltarii pentru toate marfurile in afara de bovine, astfel nepermitand declararea unui interval larg de timp care ar putea acoperi luni intregi¹¹.
 

Cazul certificarilor de sustenabilitate a produselor 

Cum pot schemele de certificare existente ajuta indeplinirea cerintelor EUDR de trasabilitate? Interesant, in forma lor actuala, aceste scheme au un potential ridicat de a sprijini evaluarea si reducerea riscurilor pentru productia legala si lipsita de defrisari, dar este mai putin probabil sa fie utile in ceea ce priveste indeplinirea cerintelor de trasabilitate.

Istoric vorbind, schemele de certificare nu au fost construite sa ia in considerare ca o componenta importanta transparenta originii materiilor prime comercializate. Atata timp cat sistemele de asigurare a trasabilitatii confirmau ca marfurile au provenit din o operatiune de utilizare a terenurilor certificata, acestea erau considerate ca provenind din o operatiune cu un sistem puternic si eficient. Inregistrarile de trasabilitate exista si sunt auditate la fiecare pas a lantului de aprovizionare, dar de obicei nu sunt centralizate intr-un singur sistem digital si nu este obligatoriu ca informatiile sa fie transmise cumparatorilor din lantul de custodie¹².

Mai mult, pentru a asigura adoptarea progresiva a schemelor de certificare si pentru a aborda comercializarea en-gros a marfurilor, aceste scheme au adoptat diferite optiuni pentru lantul de custodie (CoC), incluzand diferite tipuri de modele (de ex. mass-balance) care se abat de la trasabilitatea fizica a materialului. Drept urmare, produsele declarate in cadul modelelor mass-ballance nu sunt neaparat produse care sunt compuse fizic din materie prima cultivata sau recoltata din operatiuni de utilizare a terenurilor care au fost certificate.  

Modelele de segregare – acelea care necesita ca produsele sa fie depozitate si fabricate separat - sunt cele mai potrivite pentru a a atinge nivelul de trasabilitate cerut, atat timp cat acesta:

• Permite agregarea si distribuirea informatiilor despre origine – acest lucru ar putea fi deja cazul pentru modelele Identity Preserved¹³;
• Nu permite ca un anumit % din materialul necertificat sau controlat¹⁴ si ulterior urmarit sa intre in lantul de aprovizionare¹⁵;
• Permite colectarea si distribuirea informatiilor bazate pe timp privind productia de marfuri in cauza.

Schemele de certificare reprezinta o oportunitate enorma de a face posibila alinierea cu cerintele EUDR, insa ele vor fi nevoite sa se dezvolte in asa fel incat sa se poata potrivi mai bine cu cerintele de trasabilitate, inclusiv sa poata furniza instrumente digitale care sa faciliteze colectarea si comunicarea informatiilor despre geolocatie si cele bazate pe timp. In plus, schemele vor trebui sa se asigure ca mecanismele lor de integritate a lantului de aprovizionare sunt suficient de robuste pentru a reduce riscul de aparitie a afirmatiilor nejustificate in cadrul lanturilor.

Intrarea datelor despre geolocatie in sistemul de informatii al Uniunii Europene

Nu in ultimul rand, transmiterea declaratiilor de Due Diligence va fi realizata de catre operatori la momentul introducerii produselor pe piata UE sau la exportul acestora din ea. Noi informatii importante au fost recent prezentate de catre Comisia Europeana¹⁶:

• Sistemul de Informatii va fi bazat pe sistemul deja existent numit TRACES NT si va intra in actiune din ultimele trei luni ale anului 2024;
• Date despre geolocatie vor fi transmise fie prin desenarea pe harta incorporata in Sistemul de Informatii, fie prin incarcarea unui fisier atasat, sau fie prin scrierea coordonatelor;
• Formatul de fisier GeoJSON este acceptat pentru incarcarea datelor despre geolocatie; alte formatari de fisier se vor lua in considerare;
• Va fi adaugata o optiune de a copia si lipi informatia dintr-o declaratie de Due Diligence intr-una noua;
• Dezvoltarea unei interfete de Programare a Aplicatiilor (API) pentru a conecta Sistemul de Informatii la alte sisteme externe nu este prevazuta in prezent.

Pentru mai multe informatii:
Chloé Viala 
Traceability Specialist  
E-mail: cviala@preferredbynature.org

Surse

1. Articolul 9, punctele (c) si (d) din Regulamentul (UE) 2023/1115 privind punerea la dispozitie pe piata Uniunii si exportul din Uniune a anumitor produse de baza si produse asociate cu defrisarile si degradarea padurilor
2. Produsele incluse in regulament sunt definite printr-o lista de coduri incluse in Anexa 1 a regulamentului care se refera la sapte marfuri-cheie cu impact asupra padurilor: lemn, cacao, soia, cafea, cauciuc, ulei de palmier, bovine.
3. Intreprinderi mici si mijlocii, asa cum sunt definite in Articolul 3 al Directivei 2013/34/UE.
4. Articolul 10, punctele (i) si (j) ale Regulamentului (UE) 2023/1115.
5. Supply Chain Mapping - cartarea lantului de aprovizionare
6. Mediu, Social si Guvernanta.
7. Nota: intrebarile din documentul FAQ al Comisiei UE privind regulamentul, publicat in 28 iunie 2023, stabilesc ca „absenta unui registru al terenturilor sau al unui titlu formal nu ar trebui sa impiedice desemnarea terenului care este, de fapt, folosit ca o parcela de teren” (intrebarea 7), si ca „fermierii pot colecta geolocatia parcelelor lor [...] indiferent de absenta unui registru al terenurilor sau de lipsa de identificari sau titluri asupra terenurilor lor. Nu sunt necesare informatii personale ale fermierilor (cu exceptia cazului in care sunt furnizori directi ai operatorilor sau sunt operatori insisi). Geolocatia terenului pe care il cultiva este suficienta” (intrebarea 8).
8. EU Commission FAQ, intrebarea 12.
9. Idem.
10. Pentru a facilita acest proces, Preferred by Nature dezvolteaza in prezent un Protocol de transferare a datelor despre geolocatie, in cadrul Forest Data Partnership prin Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite (FAO).
11. EU Commission FAQ, intrebarea 12.
12. Pentru produsele din lemn, FSC a stabilit acest lucru ca o cerinta, insa numai la cererea cumparatorilor certificati din lant. Cerinta 6.1.b din Standardul de Certificare a Lantului de Custodie FSC-STD-40-004 V3-0: „Organizatia trebuie sa se asigure ca produsele sale certificate FSC sunt conforme cu legislatia aplicabila privind legalitatea lemnului. Cel putin, organizatia va [...] la cerere, colecta si furniza informatii privind speciile (denumirea comuna si stiintifica) si tara de recoltare (sau detalii mai specifice referitoare la locatie, daca este cerut de legislatie) catre clientii directi si/sau orice organizatii certificate FSC din lantul de aprovizionare care au nevoie de aceste informatii pentru a se conforma legislatiei privind legalitatea lemnului. Forma si frecventa furnizarii acestor informatii pot fi stabilite de catre organizatie si de catre solicitant”.
13. Un model „Identity Preserved” (IP) „asigura ca produsul certificat din o suprafata certificata este pastrat separat de alte surse. Daca este folosit pe intreg lant de aprovizionare, acesta permite urmarirea produselor certificate prin procesul de productie de la un sit de productie si un lot (detinatorul certificatului de sustenabilitate) pana la ultimul punct de transformare sau etichetare a unui produs (sau utilizarea unei declaratii). In acest model, materialul cretificat nu poate fi fizic amestecat cu alte materiale certificate sau necertifcate din aceeasi sursa sau ingredient. Materialul din surse certificate diferite nu poate fi fizic amestecat si trebuie documentat corespunzator”. ISEAL Chain of Custody models and definitions, versiunea 1.0, septembrie 2016.
14. In unele sisteme mass-balance, sunt atribuite controale separate produsului necertificat care este amestecat sau ale carui volume sunt ajustate cu produse certificate. Astfel este cazul pentru FSC, unde lemnul amestecat trebuie evaluat, prin due diligence, pentru a se asigura ca nu provine din cinnci tipuri de surse inacceptabile (FSC-STD-40-005).
15. Unele scheme de certificare permit procentaje mici de material necertificat in amestecul lor segregat, de exemplu: maxim 10% pentru Rainforest Alliance (cacao, cafea), maxim 5% pentru RSPO (ulei de palmier).
16. Raportul sumar a celei de-a 16-a Reuniune ‘Multi-Stakeholder Platform on Protecting and Restoring the World’s Forests’ din 8 iunie 2023, prima sesiune. Acestea nu sunt declaratii obligatorii si ar putea suporta modificari inainte de aplicarea cerintelor EUDR.

 _________________________________________________________________________________________________________________________________

Comisia Europeana (donator) nu este responsabila pentru nicio afirmatie sau punct de vedere prezentat in acest articol. Sprijinul acordat de Comisia Europeana pentru realizarea acestei publicatii  nu consitituie o aprobare a continutului, care reflecta doar opiniile autorilor, iar Comisia nu poate fi considerata responsabila pentru orice utilizare care ar putea fi data informatiilor continute in aceasta.