Un nou standard de referinta pentru refacerea ecosistemelor

In ultimul deceniu, guvernele si corporatiile au semnat numeroase angajamente internationale pentru a opri defrisarile si pentru a sprijini regenerarea a peste 350 de milioane de hectare de terenuri si fonduri forestiere degradate. Cu toate acestea, progresul este unul lent.

De fapt, suprafetele defrisate sunt in creste: In anul 2020, pierderea padurilor tropicale primare a crescut cu 12 % fata de 2019, in timp ce pierderea anuala totala de paduri primare a crescut constant din anul 2014, cu 4,21 milioane de hectare pierdute in anul 2020, potrivit Institutului World Resources (WRI).

“"Aceste angajamente nu au reusit pana acum sa indeplineasca ceea ce au promis", a declarat Richard Donovan, fostul lider al Diviziei de Silvicultura din cadrul Rainforest Alliance si membru fondator al Forest Stewardship Council^TM (FSC).

Refacerea ecosistemelor si a peisajelor forestiere este esentiala pentru a mentine temperatura in limita cresterii de 2 grade stabilita in Acordul de la Paris, dar, in ciuda unor initiative globale precum Bonn Challenge si New York Declaration on Forests, padurile continua sa dispara cu o viteza alarmanta.

Lipsa unui cadru pentru raportare

Potrivit lui Donovan, procesul international al angajamentelor multilaterale a suferit pana acum de o lipsa considerabila de responsabilitate.

“"Vorbim de milioane si milioane de hectare pentru care s-a luat angajamentul de refacerea mediului. Cu toate acestea, impreuna cu colegii mei de la Preferred by Nature, ne-am dat seama destul de devreme ca nu exista un cadru de comunicare pentru a stabili daca acestea au avut succes sau nu, asa ca am decis sa luam initiativa", a declarat Richard Donovan.

In calitate de consilier forestier independent, acesta a colaborat indeaproape cu expertii Preferred by Nature pentru a dezvolta Standardul Ecosystem Restoration, care a fost lansat la inceputul acestui an. Noul standard de restaurare este aplicabil de la micii proprietari si asociatii pana la unitati de administrative mai mari, pentru abordari diferite de restaurare - de la impaduriri la perdele agricole forestiera, plantare de specii noi pentru imbogatirea paburilor sau regenerare naturala.

“Speram ca vor alege acest standard pentru raportarea efectuata de ei, cel putin pentru a indica faptul ca au o anumita forma de responsabilitate. Nu este atipic ca o tara, cum ar fi Peru, Ecuador, Indonezia, sa isi ia un angajament de 5 - 10 milioane de hectare pe care doresc sa le restaureze inainte de anul 2030. Daca aceste restaurari au loc, standardul este o modalitate de a valida restaurarea si modul in care s-au rezolvat problemele, prin intermediul unei verificari de catre o terta parte ", a declarat Richard Donovan.

Spre deosebire de majoritatea etichetelor ecologice, Standardul Ecosystem Restoration nu se bazeaza pe consumatori dispusi sa plateasca o taxa pentru produse durabile. In cele mai multe cazuri, proiectele de restaurare a ecosistemelor sunt finantate de fonduri locale sau internationale, care doresc o dovada ca banii lor au fost bine cheltuiti.

"Comunitatile si managerii de proiect vor putea acum sa demonstreze ca totul a fost verificat de auditori independenti. Acest lucru confera credibilitate proiectelor de restaurare. Desi standardul a fost conceput intr-un limbaj simplu si usor de inteles, numeroasele revizuiri tehnice indica faptul ca este complet si acopera aspectele cheie ale sustenabilitatii, inclusiv aspectele sociale, care sunt prea des trecute cu vederea. Speram ca va servi si drept standard de referinta, stabilind un standard ridicat, dar practic, pentru alte standarde care intra pe piata", a declarat Richard Donovan.

Exista o multime de proiecte care se concentreaza exclusiv pe impaduriri, dar multe dintre ele esueaza din cauza faptului ca nu tin cont de comunitatile si culturile locale, spune Donovan:

"In ultimii 30 de ani a devenit clar ca daca comunitatea nu sprijina puternic restaurarea mediului, aceasta nu va avea loc. Daca comunitatea nu protejeaza padurile impotriva incendiilor si a taierilor ilegale si nu se ocupa de puieti si de regenerarea padurii, restaurarea nu va avea succes", a declarat Richard Donovan.

Potrivit lui Mateo Cariño Fraisse, care a condus dezvoltarea standardului pentru Preferred by Nature, auditorii trebuie sa fie bine pregatiti:

"Nu este vorba doar de introducerea unui nou standard, ci si de modul in care se face auditul in raport cu acesta. O optiune este ca organizatiile de restaurare sa il foloseasca pentru propria monitorizare. Dar, indiferent daca auditorii sunt interni sau externi, toti trebuie sa fie bine pregatiti si capabili sa identifice problemele, inclusiv cele sociale, care ar putea sa nu fie vizibile pentru un auditor nepregatit", a declarat Mateo Cariño Fraisse.

Atmosfera nu beneficiaza de pe urma acestor angajamente

Organizatia United Nations a declarat perioada 2020-2030 ca fiind "Deceniul pentru refacerea ecosistemelor", subliniind beneficiile pentru clima, pentru comunitatile si organizatiile implicate. “Din prezent pana in anul 2030, restaurarea a 350 de milioane de hectare de ecosisteme terestre si acvatice degradate ar putea genera 9 trilioane de dolari prin servicii ecosistemice”, declara organizatia United Nations.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) nu include un sistem de responsabilitate si nu ofera, deocamdata, niciun instrument de masurare a impactului.

"Angajamentele sunt importante si arata implicarea politica, dar atmosfera nu beneficiaza in urma acestor angajamente. Lumea trebuie sa treaca de la promisiuni la implementare. Adica tarile, guvernele subnationale, companiile si institutele trebuie sa colaboreze in vederea punerii in aplicare a angajamentelor", a declarat Fred Stolle, director adjunct Programului pentru Paduri al Institutului World Resource.

Masurarea impactului direct la nivelul padurilor poate fi un proces complex, iar multe organizatii implicate in protectia mediului se straduiesc in prezent sa obtina date utile. Cu toate acestea, potrivit lui Fred Stolle, director adjunct al Programului pentru Paduri al Institutului World Resource, nu este imposibil: "Lucram din greu pentru a dezvolta un sistem de monitorizare care sa poata detecta arborii pe picior si arborii taiati pentru a vedea daca putem urmari progresul pentru toate entitatile nationale si subnationale. Speram sa fie gata pana la sfarsitul acestui an", a declarat Fred Stolle.