Certificarea nu ofera o solutie imediata sau eficienta si nu poate garanta lanturile de aprovizionare si produsele, care sa fie 100% fara exploatarea copiilor prin munca, despaduriri sau fara orice alte efecte negative, acestea au fost create pentru a lupta impotriva acestor lucruri. Marcile, schemele si organismele de certificare ar trebui sa fie mai vocale cu privire la ceea ce pot face etichetele ecologice - si la ceea ce nu pot face.
Scris de Peter Feilberg, Director NEPCon – Preferred by Nature
Pentru unii consumatori, pana si in ziua de azi ar putea veni drept o surpriza faptul ca copiii s-ar putea sa fi fost implicati in culegerea fructului de cacao pentru batonul de ciocolata de pe tejgheaua din magazinul lor local.
Multe dintre industriile agricole care alimenteaza lanturile globale de aprovizionare cu produse precum cacao, cafea, zahar, orez, banane si soia - inclusiv cele care poarta sigilii etice si sustenabile pe ambalaj - se lupta cu probleme etice adanc inradacinate.
De nenumarate ori, producatorii de documentare si jurnalistii implicati vor dezvalui ipocrizia brandurilor de consum multinationale care isi promoveaza produsele cu garantia ca nu s-a facut niciun rau, in ciuda faptului ca o simpla cautare pe Google va dezvalui o multime de lururi rele legate de producerea alimentelor pe care le importam si mancam.
De obicei, functioneaza in felul urmator: copii-muncitori sunt descoperiti in plantatii care aprovizioneaza Brandul Mare. Expertul furnizeaza documentatie stiintifica. Un prezentator agitat incearca sa-i confrunte pe proprietarii Brandul Mare care se ascund in birourile din sticla si otel. Si, in cele din urma, un politician va face promisiuni imposibile.
Undeva, in interactiunea complexa dintre fortele pietei, branding, cresterea exploziva a industriei de certificare si senzatia media, domnesc falsele promisiuni ale lanturilor de aprovizionare perfecte si garantiile etice extrem de bine elaborate. Si in loc sa caute masuri pe termen lung si schimbari reale, aceste povesti de victimizare – foarte simplificate si impachetate ca infodivertisment pentru ora de varf– distrage atentia de la cauzele reale, facand din expunerea ipocriziei naratiunea principala.
Certificarea si etichetarea ecologica, un sistem creat la sfarsitul anilor 1980 pentru a rezolva multe dintre aceste probleme, s-a dovedit in mod clar ca nu este solutia imediata si eficienta la care se spera. Furnizorii stiu acest lucru. Brandurile stiu acest lucru. Iar auditorii care lucreaza in industria certificarii sunt constienti de acest lucru. La urma urmei, copii-muncitori inca se lupta in Africa de Vest, culegatorii de banane din America Centrala raman saraci iar soia si uleiul de palmier provoaca inca o defrisare foarte vasta.
Lanturile de aprovizionare globalizate si inegalitatea structurala - create partial de politicile neoliberale din ultimele trei decenii - prezinta o realitate in care multi lucratori din plantatii vor trebui sa plateasca, o zi de salariu pentru o ceasca de propria lor cafea in cafenelele extravagante care le vand produsul, in timp ce muncitorii din Africa de Vest s-ar putea sa nu poata gusta niciodata din ciocolata pentru producerea careia lucreaza.
Contrar acestor realitati dure si in ciuda numeroaselor puncte slabe ale unei industrei, care este inca tanara, etichetele ecologice fac o diferenta, precum si oamenii care au ales ca mod de viata sa lucreze cu acestea.
Ce poate face certificarea?
Auditorii nostri sunt ocupati pe tot parcursul anului vizitand aproximativ 800.000 de ferme si paduri pe care le-am certificat in peste 100 de tari. Nu este o exagerare sa ii descriem ca fiind muncitorii din prima linie in lupta impotriva provocarilor sociale si climatice asociate fluxului global de marfuri: au pregatire pentru a identifica problemele de baza si au un instrument real - certificare - pentru a reduce diferite riscuri, precum exploatarea copiilor prin munca. Dar acestia nu pot fi intotdeauna prezenti, peste tot.
Certificarea poate fi comparata cu permisul de conducere. Pentru a obtine permisul de conducere (certificatul), fermierii trebuie sa demonstreze faptul ca inteleg regulile drumului si ca le pot respecta in practica. Cu toate acestea, un permis de conducere nu garanteaza ca titularii respecta intotdeauna regulile. Uneori conduc prea repede sau traverseaza semafoare rosii. Auditorii nostri sunt ca politia rutiera, care verifica respectarea regulilor. In cazurile grave, permisul de conducere (certificatul) este revocat - in cazurile mai putin grave, se emite o atentionare. Politia rutiera nu garanteaza ca legea rutiera va fi intotdeauna respectata, dar exista putine indoieli ca ofiterii se asigura ca multi conducatori respecta regulile. Acelasi lucru este valabil si pentru auditurile noastre.
Impact, nu doar pentru cativa
Spre deosebire de naratiunea ipocriziei, certificarea creste standardele la nivel general, urmarind impacturi pe termen lung si durabile. Iar volumul conteaza. Atunci cand companiile sau chiar guvernele, asa cum sunt ele restrictionate de granitele nationale, incearca sa isi creeze propriile scheme, deseori nu reusesc. Cu companiile, exista implicata, desigur, o suspiciune fireasca de partinire si spalare verde (greenwashing), dar chiar si guvernele nu sunt capabile sa creeze impactul pe care l-au realizat sistemele de certificare globale precum Rainforest Alliance (RA) si Forest Stewardship Council (FSC). Cresterea salariului mediu pentru zeci de mii de muncitori cu cativa centi pe ora este, la urma urmei, un impact mai mare decat cresterea cu cativa dolari pentru cateva sute de muncitori.
Certificarea nu garanteaza 100% ca padurile, terenurile agricole si plantatiile sunt gestionate perfect si ca nu exista copii exploatati prin munca. Nici marcile mari, nici schemele de certificare precum Rainforest Alliance sau FSC nu vor putea vreodata sa respecta astfel de promisiuni. Sa o spunem asa cum este in realitate, astfel incat sa putem construi si imbunatati ceea ce avem deja.